Un Dorel a trebuit instaleze un aer conditionat intr-o incapere oarecare din Bucuresti.

Problema. Firul era prea scurt pentru ca stim ca prizele sunt putine si puse anapoda mai ales in cladirile construite pe vremea lui Pazvante Chioru’.

Apoi Dorel si-a dat seama ca:

• nu are prelungitor
• nu sunt bani de prelungitor
• are nevoie de prelungitor acasa

si a pus mana frumusel pe banda izolier de la rusi si a facut exact ceea ce se pricepea el mai bine. O improvizatie.

Pac-Pac, repede-repede si… gataaa. Doo, trei invarteli de banda si acasa ca deseara joaca Rapidul.

Timpul a trecut, vara a venit sau poate tocmai venise ca deh… omul gospodar isi face iarna car si vara sanie, nu?

Deci era vara, cu caldura cu tot si supraveghetoare zambea gingas la pruncii sanatosi de la televizorul din biroul asistentei sefe. Era o telenovela buna la ora aia si actrita principala tocmai nascuse doi gemeni sanatosi tun.

In alt film insa… aerul conditionat preocupat de a da un randament mai bun, a uitat complet de improvizatia lui Dorel si a supt curent cat a avut nevoie.

Banda izoliera s-a exfoliat, cablul la fel… Mai un fum, mai o scanteie, mai o flacara mica. Apoi mai mult fum si flacari mari.

Si a trecut o ora. Da. O ORA!!!

ONE FUCKING HOUR!!!

Salvari, pompieri, isterie, stiri, politicieni pe sticla si in final… Felicitari si multumiri. Da, da… Totul a functionat perfect: Salvarile, pombierii, isteria, stirile, politicienii pe sticla, reclamele.

In sfarsit cineva a aflat, dupa ONE FUCKING HOUR, ca 11 bebelusi nascuti prematur ard de vii intr-o incapere extrem de importanta.

Si acest cineva nu a fost supraveghetoarea. Dupa telenovela aia au inceput stirile. Acolo a vazut ea nenorocirea.